marți, 18 noiembrie 2014

Să nu furăm inocenţa copiilor!

Un copil cu chip de înger. Ochii mari şi blânzi, o feţişoară frumos rotunjită şi fină, un zâmbet ştrengăresc sub care se ascunde un spirit jucăuş. Mai mare dragul. Şi apoi, cum stai aşa şi te umpli de încântare privind chipul de înger, îl vezi cum trece de la zâmbetul ştrengăresc la o grimasă plină de furie şi aruncă celuilalt partener de joacă un: "Prostule şi tâmpitule care eşti!" Te-apucă panica şi tristeţea şi te întrebi unde a dispărut îngerul din el.

Da, face parte din creşterea noastră să pierdem câte puţin din inocenţa copilăriei (unii reuşesc totuşi să nu), însă mă întreb cum de lăsăm ca asta să se întâmple atât de brutal şi atât de timpuriu?
Nu e nimic nou faptul că programele tv, desenele animate, jocurile pe calculator, jucăriile plasticate reprezentând tot felul de dihănii au partea lor de "vină", dar unde suntem noi, părinţii, în toată povestea asta?
De ce lăsăm să încapă în gura şi în sufletul curat al copiilor cuvinte atât de grele? De ce le punem în tolba vieţii etichete şi instrumente de judecată? De ce alegem să-i mânjim atât de devreme cu frustrările, furiile şi durerile noastre? Oare nu ne dorim să evoluăm? Să le fie mai bine copiilor noştri decât ne-a fost nouă? 

"Să-ţi fie ruşine!" este iarăşi o sintagmă adesea auzită în jurul meu.

miercuri, 12 noiembrie 2014

Puterea gândului

După ce am trecut de zbuciumul primilor ani din experienţa mea de mamă, am început să văd că nu există un sens unic în care circulă cunoaşterea în relaţia cu copiii. Ba mai mult, am descoperit în copii adevăraţi maeştri în arta de a trăi frumos, prezent, conştient şi adesea am avut sentimentul că mă aflu în faţa unor bătrânei înţelepţi bucurându-se de trupul plin de energie al unor copilaşi vioi.
Aşa că mi-am dat voie să învăţ de la copii, ai mei şi ai altora şi, în timp, m-am mai eliberat de aroganţa de a le şti eu pe toate. De fapt, am început a înţelege ce înseamnă "ştiu că nu ştiu".

Una din lecţiile primite de la copii a fost cea în care fiul meu mi-a revelat o "armă" secretă pe care o foloseşte el când se joacă - Puterea gândului. 
Această Puterea gândului este cea care îl ajută să obţină ceea ce îşi doreşte şi cea care le ajută pe personajele cu care se joacă să iasă din situaţii în care, aparent, nu mai au nici o soluţie. La fel şi când se joacă cu alţi copii, când se fugăresc şi se urmăresc şi se luptă ei "ca bărbaţii", atunci când sunt încolţiţi şi nu mai au vreo şansă de scăpare ... Bum! Putereeeea gândului! Şi ceilalţi cad leşinaţi şi eroul iese învingător. Pentru ei, puterea gândului este arma supremă!