luni, 29 septembrie 2014

Scrisoare către mama mea

Mămica mea dragă,

În dimineaţa aceasta am fost invitată la un scurt moment de meditaţie şi de iertare despre mama.


Am acceptat cu bucurie şi în timp ce mă gîndeam la trecutul nostru recent, cu întîmplări nu tocmai fericite, mi-am dat seama că nu am de ce să te iert pentru că eşti tot ceea ce e mai bine pentru mine şi că, prin tot ceea ce faci, mă ajuţi să evoluez şi să mă transform mereu tot în mai bine.

În schimb, am pentru ce să-mi cer iertare!

vineri, 26 septembrie 2014

Recomandare de weekend - Loving your lady parts

De-o vreme incoace am tot primit mesaje, filme, invitaţii la evenimente cu şi despre puterea feminină, forţa creatoare şi valoarea intuitiei. Şi mă bucur, pentru că am simţit adesea nevoia de reconfirmare şi valorificare a mea ca femeie şi astfel de mesaje m-au ajutat să descopăr şi să iubesc părţi din mine de care nu eram pe deplin conştientă. 
În acelaşi timp, mi-am dat seama că modul în care ne putem afirma şi trăi plenar, nu ţine de a fi sau a acţiona ca bărbaţii, ci de modul în care ne acceptăm, integrăm şi valorificăm minunatele resurse cu care am fost înzestrate.
Mai mult, cred că viitorul ne va duce, în sfîrşit, dinspre diferenţierile de gen înspre echilibru şi armonie. Poate ca de aceea am fost creaţi în aşa fel încît să ne completăm unii pe alţii.
Pînă atunci, un film care mie mi-a aprins multe beculeţe şi care poate ajuta deopotrivă şi fetele să se cunoască mai bine şi să-şi gestioneze eficient resursele interne şi perioadele din lună, iar pe băieţi să înţeleagă mai uşor ce e cu toanele şi schimbările de dispoziţie.




Un sfîrşit de săptămînă luminos!


sâmbătă, 20 septembrie 2014

Exerciţiu de toleranţă ratat


Da...mă gîndesc de mult să scriu despre acceptare ca exerciţiu de învăţare şi de iubire. Şi iată că, stînd şi meditînd la cum să înlănţui ideile, m-am trezit în cel mai cumplit moment de ne-toleranţă - o ceartă groaznică cu o persoană tare dragă mie care, în acelaşi timp, mi-a fost mare învăţător prin lecţiile de acceptare la care m-a supus de-a lungul timpului.
Îmi pare rău.
Am citit odată că într-o familie în care ambii soţi decid să ţină post, nu se poate vorbi de toleranţă. Abia atunci cînd alegerea unuia este alta, treci prin exerciţii de acceptare a celuilalt şi a alegerilor lui.
În acelaşi timp, tot gîndindu-mă în perioada aceasta la această temă, am realizat că, de fapt, nici nu e vorba de ceilalţi.