marți, 1 iulie 2014

Azi m-am îndrăgostit de trupul meu


Da, de trupul meu cel imperfect şi atît de minunat în imperfecţiunea lui. Trupul meu pe care atîţia ani l-am ne-iubit, i-am căutat toate defectele, l-am învinovăţit pentru nereuşitele mele, l-am înfometat, apoi l-am intoxicat cu mîncare nesănătoasă, l-am ne-dormit, l-am abuzat în toate felurile...şi în timpul acesta el mi-a fost mereu alături, partener credincios care a aşteptat cu răbdare să mă deştept şi să-l iubesc.

Azi, pe cînd eram la duş, mă analizam iar, cum fac de obicei: "offf, oare cînd o să scap de burta asta multă şi lăsată? Şi picioarele ce groase îmi sunt...şi genunchii prea rotunzi şi plini...şi sînii s-au lăsat şi nu mai sunt supli ca altădată, şi braţele prea pline ...off, sunt de-a dreptul grasă, pielea mi se usucă" şi tot aşa...

(Da, ştiu, celor care spun despre mine că sunt aşa veselă şi optimistă tot timpul, o să le vină greu să creadă că şi eu am momente de felul acesta )



Şi pentru că pielea se usucă, am decis ca azi să o dau cu cremă (niciodată nu am fost foarte atentă cu mine şi aproape întotdeauna săream peste partea suplimentară de îngrijire - cea cu cremele hidratante şi măştile regenerante, etc.). Azi, însă, am ales să nu mai sar peste asta, aşa că iată-mă faţă în faţă cu mine, goală şi imperfectă. Şi tot privindu-mă şi căutînd în continuare toate acele defecte, am avut momentul de iluminare!
Burta mea lăsată şi multă şi care nu mai vrea să se subţieze este acea burtă în care au crescut doi pui de om minunaţi, este aceea care i-a hrănit, i-a ocrotit şi i-a purtat pe copiii mei mult iubiţi, îngerii mei dragi. Şi cum să n-o iubesc, cum să nu-i mulţumesc, cum să n-o mîngîi şi să-i înţeleg fiecare vergetură?
Apoi sînii mei, sînii mei au oferit iubire şi hrană guriţelor înfometate ale copilaşilor mei. Cum să-i privez de toată iubirea pe care şi ei au avut-o de oferit?
Pe coapsele mele prea pline, pe genunchii mei prea rotunzi şi pe gambele mele prea groase mi-am sprijinit şi mi-am purtat bucuriile şi tristeţile prin lume, picioarele mele sunt cele care m-au susţinut, m-au purtat prin toate locurile minunate care mi-au bucurat viaţa pînă acum, m-au alergat, m-au dus agale, m-au căţărat şi m-au coborît, m-au dat jos din pat în fiecare zi şi m-au pus în mişcare. Cum să nu le iubesc, cum să nu le mulţumesc?
Şi braţele mele imperfecte ... cu braţele mele pot iubi, pot îmbrăţişa, pot alina, pot purta, pot mîngîia, pot vibra ... braţele mele m-au ajutat să-mi port pruncii, să-mi iubesc soţul, să-mi îmbrăţişez familia şi prietenii, să-mi exprim şi bucuria, dar şi durerea.
Toate poverile pe care le-am avut de dus de-a lungul vremii, le-am purtat cu umerii şi cu spatele meu pe care niciodată nu le-am preţuit - aproape că nici nu le-am băgat în seamă; mereu ignorate, aceste părţi din trupul meu s-au modelat şi s-au mlădiat după cum mi-a fost mie pofta - s-au încovoiat şi au căzut de cîte ori m-a apucat tristeţea, oboseala sau nefericirea, ori s-au înălţat de fiecare dată cînd inima mea a vibrat de bucurie şi entuziasm.

Aşa am trecut prin tot procesul, m-am privit pe mine goală şi imperfectă şi am descoperit fiecare părticică din mine şi m-am iubit, pentru prima dată de cînd mă ştiu, mi-am iubit trupul şi chipul meu minunat de frumos şi plin de expresie. I-am mulţumit pentru fiecare bucurie trăită împreună şi pentru fiecare moment în care eu l-am trădat şi el m-a iertat, aşteptînd ziua în care îl voi descoperi, îl voi preţui şi-l voi respecta aşa cum merită.

Trupul este casa sufletului şi aşa cum îmi preţuiesc corpul, aşa îmi iubesc sufletul.
Astăzi mi-am dat seama cît de puţin mă iubeam şi cît de mult rău mi-am făcut de-a lungul timpului criticîndu-mă şi urmărind doar imperfecţiunea din mine.
Întotdeauna am spus că iubirea înseamnă acceptare şi că a fi iubitor înseamnă a fi tolerant cu ceilalţi şi m-am ghidat după asta în acţiunile şi comportamentele mele.
Astăzi am înţeles că niciodată nu voi reuşi să iubesc necondiţionat şi să-i accept pe cei din jurul meu dacă nu fac asta mai întîi cu mine însămi.

Dacă ar fi să răspund provocării de-a îndrăzni să facem ceva nou, lansate de Hedi Hoka, o doamnă pe care o admir tare mult, cred că i-aş spune că astăzi mi-am iubit trupul pentru prima dată!
Astăzi m-am iubit pe mine!