joi, 27 martie 2014

Să-mi vând sufletul pentru bani?


Sursa foto: aici

De-o vreme încoace mă preocupă banii şi relaţia mea cu ei. Am citit undeva că e bine să-ţi clarifici relaţia cu banii, pentru că apoi totul devine cursiv şi vine de la sine.
Eu mereu am spus că nu muncesc pentru bani, că banii nu sunt un scop pentru mine. Cumva nici nu am suferit de pe urma lor - nici că am avut prea puţini, nici că am avut prea mulţi.
Recunosc că uneori mi-am dorit lucruri care se puteau cumpăra cu bani şi că am renunţat la ele. Dar dacă stau acum să mă gândesc la un astfel de lucru şi la cum am suferit că nu l-am avut, zău că nu-mi amintesc.
Şi tot gândindu-mă la bani şi la relaţia mea cu ei, am început să mă întreb de ce nu am râvnit la ei şi, mai mult decât atât, de ce m-am ferit mereu de discuţiile despre bani. Adică, eu sunt angajatul care nu cere măriri de salariu şi care nici nu se bucură în mod special (cum s-ar aştepta şefii) dacă acestea vin, sunt soţia care evită de fiecare dată discuţiile cu soţul în faţa tabelului cu finanţele familiei, am fost managerul care evita discuţiile despre salarii cu colegii până rămâneam fără scăpare. Mereu m-am ferit de bani, deşi ei au venit la mine într-o cantitate suficientă.

miercuri, 19 martie 2014

A fi sau (mai bine) a nu fi şef?



Am citit zilele trecute un interviu  acordat de Eliade Rotariu revistei The Deal – prima revistă de business și dezvoltare personală pentru studenți din România. Eliade este unul din mentorii mei, omul de la care am învăţat aproape tot ce ştiu despre a fi manager - restul am învăţat practicând ceea ce am aflat la cursurile lui, am fost aproape la toate.
Mi-a atras atenţia definiţia dată managerului, mi-a plăcut termenul de conducător. 
Sursa foto: aici

"Toți vor să se facă șefi, dar nu toți știu ce îi așteaptă. Care sunt greutățile cele mai mari pe care le întâmpină un manager?
Managerul însuși e greutatea lui cea mai mare. Nu oamenii pe care îi conduce. Nici clienții nemulțumiți. Mie îmi place să folosesc în română cuvântul conducător, care e o combinație între leader și manager. E un om foarte echilibrat, care știe când să treacă din extrema de manager, unde știe să facă ordine în lucruri, în extrema emoțională de leadership, unde zice „Dă-le-ncolo de reguli, că, mai întâi de toate, suntem oameni.” E un om cu suflet, dar cu o verticalitate extraordinară, capabil să interacționeze cu tot felul de oameni și să-i inspire, făcându-i să își asume lucruri. Și asta e cel mai greu. Pentru că, dacă nu ești tu suficient de bun, de încrezător și motivat, n-ai cum să-i inspiri pe ceilalți. Ei sunt reflecția ta – să ții minte asta."

Managerul nu e o entitate separată, nu poate fi luat separat de echipa lui, ci e complet doar când îl raportezi la oamenii cu care lucrează. Oamenii lui sunt măsura lui ca manager. Oamenii sunt cei care îi aduc rezultate, dar numai daca el e un bun conducător.
Îmi place cum sună conducător pentru că mă duce cu gândul la o persoană care e atât de dedicată, încât reuşeşte să se conducă şi pe sine şi pe cei cu care lucrează, folosind deopotrivă şi sufletul şi ştiinţa. 

Voi lucraţi cu astfel de oameni?


duminică, 16 martie 2014

Viaţa fără televizor


Zilele acestea am dat peste întrebarea unei viitoare mămici cu privire la poziţionarea pătuţului bebeluşului direct sub TV-ul suspendat pe perete.
Dincolo de aspectele legate de siguranţa fizică, ameninţată de eventuala desprindere a aparatului din perete, prea puţine au fost răspunsurile care vizau şi dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a juniorului. Poate acest articol va aduce un plus de lumină celor care consideră că au copii perfect sănătoşi, deşi au privit televizorul zilnic de când sunt ei.
Şi aici tot despre asta se povesteşte.

M-am gândit să vă povestesc cum trăim noi fără TV în casă de aproape cinci ani. Da, chiar TRĂIM!
Aşa s-a întâmplat că la un moment dat apartamentul în care ne-am mutat nu avea televizor şi nici noi nu am mai cumpărat unul, preocupaţi fiind cu altele mai degrabă necesare.